By train...

Am citit undeva asta si pentru ca se potriveste cu "peisajul" o postez aici:

"Viata este ca o calatorie cu trenul:

• urcam si coboram des, exista accidente, surprize placute la unele statii si triste la altele;
• atunci cand ne nastem si urcam in tren, intalnim oameni despre care credem, ca ne vor insoti pe tot parcursul calatoriei noastre: parintii nostri;
• din pacate, adevarul este altul...
• ei coboara la o statie si, ne lasa singuri, parca lipsiti de dragostea, atasamentul, prietenia si compania lor;
• e drept, in tren urca alte persoane care vor ocupa un rol important in calatoria noastra...
• acestia sunt fratii nostri, prietenii nostri si acei oameni minunati pe care ii iubim;
• unele dintre aceste persoane, care urca in tren, privesc calatoria ca pe o... calatorie scurta;
• altii gasesc numai tristete pe intreg parcursul calatoriei;
• si, mai exista si altii in tren, care sunt permanent prezenti si gata sa ne ofere ajutorul lor;
• unii lasa in urma lor cand coboara un dor vesnic...
• altii, urca si coboara, iar noi abia ii observam;
• ne mira faptul ca unii pasageri, pe care ii iubim mult, se muta in alt vagon si ne lasa singuri in aceasta etapa a calatoriei noastre;
• bineinteles, noi nu ne lasam opriti si ne straduim sa-i gasim si sa ne inghesuim, sa trecem si sa ne mutam in vagonul lor;
• din pacate, uneori nu ne putem aseza langa ei, deoarce locul de langa ei este deja ocupat;
• nu face nimic, asa este calatoria: plina de provocari, vise, fantezii, sperante, si...despartiri!...dar fara intoarcere!
• deci, trebuie sa ne facem calatoria cat mai frumoasa;
• sa incercam sa iesim la capat, cu cei care calatoresc impreuna cu noi, si sa cautam ceea ce este mai bun in fiecare dintre ei;
• sa ne aducem aminte ca, in oricare etapa a calatoriei poate exista un tovaras de-al nostru care sa ezite si care probabil are nevoie de intelegerea noastra;
• ...si noi vom sovai des, dar speram sa existe cineva care sa ne inteleaga;
• misterul cel mare al calatoriei este ca, nu stim cand vom cobora defintiv din tren si nici cand vor cobora cei ce calatoresc alaturi de noi, nici macar cel care sta pe locul de langa noi;
• ceea ce ma face fericit este gandul ca si eu, am avut rolul meu in sporirea bagajelor si in cresterea valorii acestora;
• dragi prieteni, noi sa ne straduim sa avem o calatorie placuta, pentru ca la sfarsit sa putem spune ca a meritat osteneala;
• sa incercam sa lasam dupa noi, cand coboram, un loc gol care lasa dor si amintiri frumoase celor care calatoresc mai departe...
• celor care nu sunt parte a calatoriei mele le doresc CALATORIE PLACUTA!"

In gara, trenul nu ii asteapta pe cei intarziati.....In viata, "trenul" se pare ca nu ii asteapta pe cei nehotarati...